Anularea subvenţiei la lapte, distrugerea efectivelor de bovine

Una din ultimele iniţiative ale Guvernului Tăriceanu, care are în vedere, „bunăstarea“ românului, este cea care vizează anularea subvenţiei directe pe litrul de lapte. Prin eliminarea acestui sprijin, crescătorii de bovine se vor afla în situaţia de a renunţa la ocupaţia lor tradiţională care şi în actualele condiţii este prea puţin rentabilă.
O astfel de măsură te face să te gîndeşti la faptul că acei care conduc destinele agriculturii şi-au pus în gînd să distrugă tot ceea ce mai poate fi distrus. Cu seninătate, dar şi cu iresponsabilitate, „specialiştii“ din guvern susţin că subvenţionarea laptelui înseamnă bani risipiţi, fără justificare rentabilă. Cum pot ei declara că suma de 1.800 miliarde de lei vechi, atît cît a reprezentat subvenţia alocată, nu a adus rezultatele aşteptate? Consideră dumnealor că acest sprijin nu a însemnat nici creşterea producţiei şi a calităţii laptelui, nici realizarea unor investiţii necesare, nici mărirea şi ameliorarea efectivelor de bovine. Poate că, într-adevăr, rezultatele aşteptate nu au fost spectaculoase, pe măsura previziunilor. Dar care ar fi fost consecinţele neacordării acestui ajutor, s-au întrebat cei din Ministerul Agriculturii? Cu siguranţă, efectivele de animale ar fi fost undeva pe la jumătatea numărului actual şi, bineînţeles, şi producţia de lapte necesară populaţiei tot pe la jumătatea celei obţinute acum.
E adevărat că subvenţia nu rezolvă din punct de vedere economic afacerea, dar o menţine la limita existenţei; cît despre sumele primite de către crescătorii de animale, ele sînt departe de a acoperi cheltuielile de producţie.
Consider că, deocamdată, cel puţin pînă la intrarea României în structurile europene, subvenţia pe litrul de lapte este cea mai bună soluţie pentru stimularea acestui sector agricol. Fiţi siguri că, fără această subvenţie, România va pierde competiţia cu fermierii europeni, iar diminuarea efectivelor de vaci va cere eforturi de redresare mult mai costisitoare. Dacă în toată perioada postdecembristă sectorul bovinelor s-a menţinut doar prin aceste subvenţii, este greu de înţeles de ce Guvernul Tăriceanu ia această decizie.
Se ştie că producţia de lapte trebuie să ajungă la 3,3 miliarde litri de lapte pînă în 2007, adică dublul cantităţii de acum, cifră de care Guvernul Tăriceanu este responsabil, Dacă subvenţia este eliminată brusc, ţăranii vor renunţa la creşterea vacilor de lapte, deci adio 3,3 miliarde litri! Sîntem de acord că agricultorii trebuie pregătiţi pentru momentul integrării în UE, cît şi pentru anii următori, dar deocamdată nu există o altă soluţie de supravieţuire. Ce altă motivaţie ar avea ţăranii să se chinuie să crească vaci, în condiţiile în care laptele este plătit în batjocură. Iar diminuarea cantităţii de lapte va avea urmări şi asupra consumatorilor, în special asupra copiilor şi a persoanelor vîrstnice pentru care laptele reprezintă alimentul absolut necesar.
În calitate de deputat, dar şi de cunoscător al lumii satelor, solicit să se revină Ia această primă pe litrul de lapte, ba chiar să crească, în perspectiva dezvoltării efectivelor de bovine. Fără această subvenţie, Guvernul Tăriceanu „omoară“ nu doar animalele, cît şi pe crescători, ori pe consumatori.

P.S. Pe lîngă solicitarea deja făcută, aş dori să-mi exprim o nedumerire, şi asta în calitatea mea de secretar al Comisiei de agricultură: cum a fost posibil ca activitatea Ministerului Agriculturii să fie evaluată cu 7,5, o notă foarte mare în condiţiile în care realitatea contrazice aşa-zisele lor realizări. Se vede că experţii care au acordat această notă au mari obligaţii faţă de dl. Flutur, iar, pentru ei, între realitate şi demagogie nu e decît un pas.
Notă: Materialele care vor fi prezentate în cadrul acestei rubrici reprezintă declaraţii politice, interpelări guvernamentale şi iniţiative legislative prezentate în cadrul dezbaterilor din Camera Deputaţilor.
Responsabilitatea celor declarate îmi aparţine, iar punctul de vedere exprimat este cel pe care eu îl susţin în calitate de parlamentar.