„Pasiunile mele sînt boxul şi facultatea“

• interviu cu vicecampioana naţională la box, Cristina Branchi

Cristina Branchi este, la 21 ani, prima pugilistă premiată la un turneul naţional, din istoria Clubului Sportiv (CA) Laminorul Roman. Argintul de la Cupa României la box, obţinut în urmă cu cîteva zile, reprezintă, pentru eleva antrenorului Radu Otcuparu, rodul muncii de o viaţă. Tînăra este studentă în anul al II-lea, la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza Iaşi şi s-a apucat de box în urmă cu numai circa opt luni.
Reporter: Ai reuşit, în urmă cu doar două zile, cea mai bună performanţă a boxului feminin romaşcan, respectiv medalia de argint la Cupa României, categoria 75 kilograme. Ce reprezintă acest lucru pentru tine, ţinînd cont şi de faptul că te-ai aflat la prima participare într-un turneu oficial şi, în plus, ai adus prima distincţie naţională importantă, la fete, clubului unde eşti legitimată?
Cristina Branchi: La Cupa României am mers mai mult din dorinţa de a vedea ce pot face. La un aşa nivel, este foarte greu să ajungi pe podium. Nici prin gînd nu mi-a trecut că voi obţine o medalie, mai ales că am căzut cu sportive care nu erau la prima participare, ca mine. Neavînd nici un meci oficial, am dorit ca, la acest turneu, să văd cum este atmosfera, cum se prezintă ringul de competiţie şi dacă voi fi capabilă să rezist. Adversarele mele au fost foarte bine pregătite, cu participări la campionate europene şi chiar la mondiale, dar am avut avantajul unei pregătiri fizice mai bună.
Rep.: De cînd ai început să practici sportul şi cît ţi-a trebuit să ajungi pe locul al II-lea, în clasamentul celor mai bune pugiliste, la categoria ta, din ţară?
C.B.: Pasiunea pentru box a debutat în momentul în care am luat examenul de admitere la facultate. În Iaşi, m-am înscris la o sală de Kick-boxing, la antrenorul Mihai Constantin, dar, pînă la urmă, mi-am dat seama că îmi place mai mult boxul. Astfel, în vacanţa de vară, din 2005, am venit la sala maistrului Radu Otcuparu, la Roman. De atunci, am continuat să mă pregătesc intens. Iniţial, nu am început cu acest sport, ci cu judo-ul, pasiune pe care am moştenit-o de la tatăl meu, care l-a practicat în tinereţe. La judo, este foarte greu să faci performanţă, mai ales că eu am intrat pe saltea, prima dată, în clasa a X-a, pe cînd eram elevă la Colegiul Naţional Roman Vodă. Practicam judo la Liceul cu Program Sportiv, alături de fete care făceau acest lucru încă de prin clasele primare. Mi-am zis că voi putea obţine rezultate foarte bune la box, mai bine-zis că voi avea satisfacţii mult mai mari decît în alt domeniu.
Rep.: Ce părere au cunoscuţii tăi despre faptul că practici sportul cu mănuşi şi ce gînduri ai pentru viitor?
C.B.: Tata este foarte bucuros că vin la sala de box. Pentru el nu a prea contat ce sport anume am ales, principalul a fost să fac ceva bun pentru sănătate. Şi ceilalţi prieteni sînt pentru practicarea boxului, dar sînt puţini sceptici, deoarece cred că acest sport nu este pentru fete. Urmează, în iunie, finale Campionatelor Naţionale, unde mi-am propus să cîştig medalia de aur. Din cauza faptulului că nu prea am timp, pasiunile mele sînt doar boxul şi facultatea.
FOTO: Cristina Branchi, alături de maestrul Radu Otcuparu