O „ruină“ de valoare - Casa Celibidache?

• romascanii din zonă se tot plîng că locuinta marelui muzician ar putea cădea peste ei • clădirea a fost retrocedată si nici mostenitorii nu pot face nimic

Unul dintre monumentele de mare valoare arhitecturală, dar mai ales emotională pentru locuitorii municipiului Roman, Casa Celibidache, fosta Scoală de Muzică, situată în plin centru al orasului, a ajuns să fie considerat un... pericol. Imobilul ar fi putut deveni, de ce nu, un „brand“ al citadelei, în memoria unui muzician care are statui ridicate în marile orase ale Europei dar la el acasă pare să fi fost uitat. Clădirea de pe strada Veronica Micle acum este privită cu îngrijorare mai ales de cetătenii din zonă, care au copii ce se mai joacă în vecinătatea ei. „Culmea este că, atît timp cît a functionat acolo Scoala de Muzică, nu s-a întîmplat nimic si imobilul era un lăcas de cultură, asa cum, cred, îi si este menirea. După ce spatiul a fost dezafectat, s-a petrecut o adevărată nenorocire. S-a furat dinăuntru si, fără încălzire, apa si gerul si-au spus cuvîntul. A fost un imobil care trebuia să fie admirat, fapt pentru care, mă gîndesc, a si fost amenajat urbanistic rondoul din fată, fiind vorba despre una dintre clădirile cele mai vechi ale orasului. Acum e paragină. Copiii nostri se joacă în zonă si nu stim dacă zidurile nu vor ajunge să cadă pe ei. Nu spun asta «gîndindu-mă la drobul de sare», însă se vede cu ochiul liber că sînt fisuri destul de mari în tenciuală si zidărie. Riscul cel mai mare ar fi pe laterala dinspre strada Veronica Micle“, s-a adresat redactiei „Monitorului“ romascanul Lucian Manea. Acesta a mai mentionat că, în calitate de părinte, încearcă, la fel cum fac si vecinii lui din zona Titulescu - Micle, să îi tină în frîu pe cei mici si să îi învete să se ferească de pericol dar imprevizibilul se poate produce oricînd. Autoritătile recunosc de ani de zile importanta acestui obiectiv, însă prea multe nu s-au putut face. Casa Celibidache a fost revendicată, în baza dreptului la proprietate, de către urmasii marelui dirijor si cîstigată în instantă, după care nu s-a mai întîmplat nimic. Cum au afirmat, de nenumărate ori, cei care s-au perindat la ocîrmuirea orasului, au fost două aspecte care s-au „bătut cap în cap“. Primul este acela că imobilul este monument de patrimoniu, fapt pentru care nu se poate interveni oricînd si oricum asupra lui, chiar si cu bunele intentii ale administratiei. Al doilea se referă la faptul că si proprietatea este garantată de constitutie, drept pentru care mostenitorii au avut dreptul să conserve clădirea, pentru că de reabilitare, e clar, nici ei nu au avut bani. Corespondenta între primărie si mostenitori s-a dus mai ales prin intermediul avocatilor celor din urmă si situatia... a rămas asa. Autoritătile i-au somat, de mai multe ori, pe urmasii lui Sergiu Celibidache, să aibă grijă să nu se întîmple o nenorocire si, în cele din urmă, au fost luate niste măsuri de asigurare a perimetrului, care tot îi îngrijorează pe locatarii din zonă si pe trecători. Clădire de patrimoniu, Casa Celibidache pare, astfel, să fi „pierdut si ea trenul“ pentru valorificarea valorilor unui oras ce are, sigur, măcar ca mostenire, cu ce se mîndri.